LIMBA MOLDOVENEASCĂ. De la N.CORLĂTEANU la N.Corcinsch
Scriitura romînească de tarabă cu pretenţii savante îşi închipuie că trebuie toată romînimea să se pronunţe cu privire la Istoria Moldovei, la naţiunea moldovenească, la limba moldovenească. Acest gen de sport romînesc a devenit o preocupare general-romînească. Toţi uită maxima romană Ne sutor ultra crepidam – Nu mai sus de padmetce (rom.: pingele). Mai pe moldovenie: n-are ce judeca cofetarul despre ciubotărie sau veterinarul despre lingvistică. La Academia Moldovei din perioada de aur, a lui Nicolai Corlăteanu, era o vorbă de duh: în agricultură, în limba moldovenească şi în fotbal tăţ se pricep! Mai ales rromînii… Orice nulitate romînească, cui nu i-i lene se stropşeşte, te împroaşcă cu bale romîneşti radio/televizate, zberînd mai tare decît «Răcnetul Carpaţilor»: «Bă, basaraboilor, eu am să vă spun cine sînteţi şi ce limbă vorbiţi!»…
Examinînd în cunoştinţă de cauză «Procesul dialectic al dezvoltării, îmbogăţirii şi înfloririi limbii moldoveneşti literare contemporane», – neobositul cultivator şi ocrotitor al limbii moldoveneşti Val.Mîndîcanu conchidea cu îndreptăţită mîndrie: «… Nu poate să nu ne bucure progresul real la noi în limba literară… Am ajuns la un asemenea nivel de dezvoltare social-culturală, cînd limba moldovenească este capabilă să exprime cu uşurinţă şi precizie cele mai adînci noţiuni de civilizaţie, complexitatea şi avîntul întregii noastre vieţi.
Putem spune, în fond, că pe tărîmul dezvoltării limbii am străbătut acelaşi drum de la plug la cosmodrom». – Literatura şi Arta, 31 octombrie 1985.
De cînd cu «romînii noi» (din 1991), care au acelaşi nivel de cunoştinţe, aceleaşi apucături şi aceleaşi năravuri ca şi «romînii vechi» (din 1918 pînă în 1940), limba moldovenească, poreclită «rromînească», «s-a urîţit, s-a îngunoioşat cu elemente ruseşti precum şi englezeşti (şi miştocăreşti), care tot mai mult o cuceresc», – a declarat directoarea Institutului de filologie rromînească al Academiei de ştiinţe rromîneşti din Republica Moldova Nina Corcinschi. – «În ultimii 30 de ani limba de stat – moldovenească, vezi art. 13 din Constituţie, limbă a 95% din moldoveni! – n-a devenit limbă de comunicare interetnică. Vorba e de politica de stat».
E şi firesc! În Republica Moldova politica etnolingvistică este ANTISTATALĂ!
Datorită politicii antistatale-trădătoare şi ignorante am decăzut ameţitor de la «progresul real – înflorirea limbii moldoveneşti literare» în безrрамотность – analfabetismul mahalalelor bucureştene… Putem spune, că pe tărîmul subdezvoltării limbii ni s-a impus un drum prăpăstios: de la patriarhul moldavisticii, academicianul Nicolai Corlăteanu, la Corcinschi, Bărbuţă, Groza, Sandu, care se adresează englezeşte celor pe care pretinde că-i conduce…
Aiureala revanşardă din Declaraţia guvernului romînesc din 27.08.1991 despre «Proclamarea unui stat romînesc independent pe teritoriile anexate cu forţa…» (Basarabia) a dezlănţuit o campanie furibundă de falsificare şi discreditare a Istoriei Moldovei, a naţiunii moldoveneşti şi, mai ales, a limbii moldoveneşti… La toate nivelele – de la preşedinţii şi miniştrii de externe ai Romîniei pînă la Voncu, Damian, Banciu, Dungaciu, Grosu, Gossu, inclusiv academicieni, şi alţi Tomaci-toromaci, nomen illis legio…
1994, august 1. Guvernul Romîniei a dat o Declaraţie cu privire la votarea în Parlamentul Moldovei şi promulgarea prin decret prezidenţial la 29 iulie 1994 a noii Constituţii a Statului Moldovenesc. În această declaraţie «se aduc din nou acuzaţii (!) instituţiilor statului moldovan pentru schimbarea (!!!) denumirii limbii oficiale!».
1994, iunie 6 – 9. Apelul Congresului V al filologilor romîni către conducerea Moldovei: «Congresul subliniază încă o dată că se impune respingerea în mod hotărît şi definitiv a falsei teorii despre existenţa unei aşa-zise «limbi moldoveneşti»».
Ducă-se pe pustii!
-Acei care pînă în jumătatea a doua a veacului XIX nu ştiau – documentar, oficial – cum îi cheamă: basarabi? ungrovlahi? valahi?, care au aflat de la moldoveni că ar fi munteni,
-acei care abia în 1838 (!) au scris expresia «limba romînească» (V.Arvinte, 1983),
-acei care abia în 1893 şi-au scris istoria ţării lor – fără Dobrogea, fără Ardeal, fără Basarabia şi fără Bucovina (Noroc de greco-romînul Alexandru D.Xenopol),
-anume aceştia se obrăznicesc ignorant-bădărăneşte „să respingăhotărît (?!) şi definitiv (?!) limba moldovenească”, despre care Gr.Ureche de acum la 1635 ne-a lăsat «prima încercare de erudiţie filologică: PENTRU LIMBA NOASTRĂ MOLDOVENEASCĂ» (Boris Cazacu, 1964).
Au urmat studiile despre limba moldovenească ale lui Miron Costin (1677), Dimitrie Cantemir (1716, 1717), confirmările la nivel de stat a statutului oficial al limbii moldoveneşti din 1818, 1831 ş.a.m.d., etc., despre care academiştii (!) filologi romîni habar n-au! Precum habar n-au că I.V.Stalin s-a născut în 1879… Cu toate acestea…
1994, aprilie 21. Doi stîlpi ai Academiei romîne, academicianul Eugen Simion şi academicianul Dan Berindei pornind de la supoziţia (mold.: presupunerea) că «Academia romînă a fost preocupată încă de la înfiinţare (1866) de unitatea şi cultivarea limbii romîne»,
— alarmaţi că «în Parlamentul nou ales al Moldovei s-a vorbit din nou (?!) despre aşa-zisa «limbă moldovenească»»,
– speriaţi că «există intenţia de a înlocui (?!) în Constituţia Republicii Moldova şi alte texte oficiale formula «limba romînă» cu «limba de stat»»,
– iluzionîndu-se că «există o singură limbă literară unitară: limba romînă, fapt confirmat (?!), de clasici (care?), cît şi de marii lingvişti (?!) ai lumii»,
– declarînd că «limba literară romînă este rezultatul unui îndelungat proces la care au contribuit toate graiurile, muntenesc şi moldovenesc, după 1859» (corect: după 1862),
– au prevenit serios şi hotărît «Parlamentul şi Preşedintele Republicii Moldova: repunerea în discuţie a vechilor postulate staliniste – «limba moldovenească» şi «popor moldovenesc» – este o impietate (mold.: nelegiuire) faţă de înaintaşii noştri comuni şi creează o primejdioasă confuzie în ochii întregii lumi civilizate». – Literatura şi Arta. 21 aprilie 1994.
Recunoaştem: ne este oarecum să îndrăznim să aducem unele precizări la declaraţia oficială a acestor doi giganţi ai ştiinţei romîneşti academicianul Eugen Simion, vicepreşedinte al Academiei romîneşti, Preşedintele Secţiei filologie şi literatură, academicianul Dan Berindei, Preşedintele Secţiei ştiinţe istorice. Însă, Amicus Plato…, dar mai prieten mi-e adevărul…
Academia romînească la înfiinţarea ei (1866) avea o singură cronică adevărată – Istoria Ţării rumîneşti (1716) de Constantin Cantacuzino (stolnicul). Celelalte, de… Sub toate aspectele, ea nu rezistă – nici pe departe! – comparaţiei cu Letopiseţul Ţării Moldovei (1743) de Ion Neculce, «ultimul mare cronicar, primul mare prozator moldovan».
Cît despre Ţiganiada, alcătuită de ardeleanul (nu valahul!) I.Budai-Deleanu, socotită «prima capodoperă a literaturii romîne moderne, comparabilă (!) cu creaţii europene (!) de valoare universală (!!)», ea a fost editată abia în 1875 – 1877 şi, evident, ţine de aria culturii rome (ţigăneşti).
Astfel, Academia romînească sub aspectul «unităţii şi cultivării limbii romîneşti» la 1866 nu prea avea cu ce se «preocupa» din lipsa obiectului de cercetare. Şi «academicieni» avea mai puţini decît astăzi…
Este cu totul deşanţată, agramată afirmaţia acestor corifei ai ştiinţei romîneşti cum că «în Parlamentul nou ales al Moldovei s-a vorbit din nou (!) despre aşa-zisa «limbă moldovenească»». Cît ar fi de stupid, dar academicienii romîneşti habar n-au de Istoria Moldovei. De limba moldovenească s-a vorbit întotdeauna! La şedinţele în Verhovnîi Sfat (Sovietul Suprem) al Basarabiei (1818 – 1847), la Mitropolia Moldovei şi la Sinodul Patriarhiei Ruse (1821), la şedinţele Biroului Regulamentului Organic al Moldovei (1831), la şedinţele Sfatului Ţării (1918, ianuarie – martie), la şedinţele guvernului Republicii Moldova (1941, 1951, 1958, 1986 – 1994…).
«Formula «limba romînă»» nu putea fi «înlocuită» în documentele moldoveneşti, fiindcă în ele ea lipseşte cu desăvîrşire! Nici chiar rromînii nu pot înlocui ceea ce nu există… «Limba de stat» este o neghiobie folosită de agramaţii neoromîni «basarabeni» pentru a evita expresia istorică obiectivă limba moldovenească.
Declaraţia cum că «există o singură limbă literară unitară…, fapt confirmat de clasici, de cronicari…, la care au contribuit toate graiurile, muntenesc şi moldovenesc, după 1859…» – este o basnă romînească fără acoperire. Demult s-a demonstrat, că în secolele XVI – XVII «în Muntenia nu exista nici un fel de cronografie în adevăratul înţeles al cuvîntului».
Cît despre contribuţia clasicilor la aşa-zisul «proces de unificare şi normalizare lingvistică», ar fi bine dacă somităţile savante romîne E.Simion şi D.Berindei şi-ar confrunta înflăcărata adresare cu concluziile înaintaşilor nu mai puţin prestigioşi şi competenţi.
Dezbătînd problema statornicirii literaturii noastre în mai multe şedinţe sub preşedinţia academicianului Mihail Sadoveanu, «Consiliul stiinţific al Institutului de lingvistică din Bucureşti a stabilit că, atît sub raportul conţinutului de idei, cît şi ca limbă, literatura noastră contemporană începe în prima jumătate a secolului al XIX-lea cu scriitorii grupaţi în jurul revistei «Dacia literară«. În centrul lor se situează M.Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negruzzi – toţi din Moldova! – care au fost cei dintîi militanţi activi pentru unitatea limbii şi culturii noastre. Limba folosită de aceşti scriitori s-a impus ca limbă a literaturii noastre contemporane, fiindcă are la bază izvorul viu al graiului popular».
Al graiului moldovenesc! – Dicţionarul limbii romîne literare contemporane, I. 1955. P. IX.
Vasile Stati
istoria și filologia moldovenească 