Eustratie Logofătul (? ‒1646). Precum Analele Curţii lui Ştefan cel Mare (pierdute) ‒ prima istorie moldovenească (în limba slavonă), scrisă sub supravegherea marelui voievod a fost matcă, izvor şi model pentru următoarele cronici moldo-slavone pînă la Cronica lui Azarie inclusiv, tot aşa şi Letopiseţul moldovenesc, primul în limba moldovenească, al lui Eustratie Logofătul a fost sursă şi, într-un fel sau altul, model pentru letopiseţele moldoveneşti, care l-au urmat.
Eustratie Logofătul într-adevăr este cel mai nedreptăţit făuritor al culturii şi istoriei moldoveneşti. Cu toate că a făcut parte din generaţia lui Gr.Ureche, M.Costin: «a fost al nostru bun prieten, ca un frate» (Gr.Ureche) ‒ cu toate că a tradus, împreună cu mitropolitul Varlaam, Şeapte taine ale bisericii, Eustratie Logofătul rămîne un mare necunoscut al culturii şi istoriei moldoveneşti.
Lucrarea lui de bază, de pionierat în istoria culturii scrise moldoveneşti ‒ Letopiseţul Moldovenesc a fost pierdut. Dar posteritatea dispune de atîtea dovezi, de atîtea mărturii ale colegilor săi de breaslă în ale letopisaniei, că astăzi nimeni nu pune la îndoială existenţa Letopiseţului Moldovenesc al lui Eustratie Logofătul. De pildă, Grigore Ureche de atîtea ori face referiri la Letopiseţul Moldovenesc, că Eustratie Logofătul ar putea fi considerat coautor al cronicii lui Gr.Ureche!
«Între cronica lui Gr.Ureche şi cronicile slavoneşti ‒ constată P.Panaitescu ‒ a existat o cronică intermediară, care reprezintă trecerea dintre cele două faze ale istoriografiei: Letopiseţul Moldovenesc, azi pierdut, pe care însă Ureche îl moldovenescfoloseşte pe larg. Autorul lui a fost Eustratie, logofătul al treilea. O spune Miron Costin în Poema polonă: «Despre al doilea descălecat ‒ întemeierea Ţării Moldovei ‒ … avem şi pe cel dintîi istoric, Istrate Logofătul al treilea, avem şi pe al doilea după dînsul, pe Ureche mare vornic de Ţara de Jos».
Potrivit examinării lui P.Panaitescu, caracterul intermediar al Letopiseţului Moldovenesc, scris deci pînă la Gr.Ureche, se vede şi din faptul că el, probabil, nu scrie despre venirea romanilor, informaţii «pe care Ureche le ia din alte scrieri străine, adăugînd unele observaţii despre originea limbii moldoveneşti».
O altă lucrare a lui Eustratie Logofătul este Pravila Moldovei alcătuită pentru Vasile Lupu şi din porunca acestuia, formulînd reglementări agrare, păstoreşti, precum şi penale, editată în 1646.
Grigore Ureche (? ‒ 1647). Fiul marelui boier Nestor Ureche, Grigore a deţinut mari dregătorii, inclusiv vornicia Ţării de Jos. Ne-a lăsat, în ciornă, o singură lucrare Letopiseţul Ţării Moldovei, de cînd s-au descălecat ţara şi de cursul anilor şi de viaţa domnilor carea scris de la Dragoş pînă la Aron vodă, cuprinzînd perioada 1359 ‒ 1594, scrisă pe la 1635, ulterior copiată (şi interpolată, adăugată) de M.Călugărul, S.Dascălul, A.Uricarul.
Această operă, fundamentală pentru istoria Moldovei şi a limbii moldoveneşti, «scrisă din iniţiativa autorului», marchează încheierea cronografiei oficiale alcătuită la comanda domnitorilor sau a înalţilor dregători şi începutul cronografiei boiereşti. Izvorul principal de informaţii şi modelul de alcătuire a fost, după cum s-a arătat, Letopiseţul Moldovenesc al lui Eustratie Logofătul, precum şi scrierile autorilor străini: Picolomini, Bielskii, Piaseţkii ş.a.
Descriind evenimentele Moldovei de la descălecarea lui Dragoş pînă la domnia lui Aron vodă Tiranul (1594), Gr.Ureche se pronunţă energic împotriva băsnuitorilor străini despre Modlova: «Chematu-o-au unii şi Flachia, ce scriu letopiseţele latineşti (…), din Flachia i-au zis şi Vlahia. Ce noi aceasta nume nu-l priimim, nici îl putem da ţării noastre Moldovei ci Ţării Munteneşti…»
Gr.Ureche iniţiază tradiţia de a scrie un capitol aparte Despre limba noastră moldovenească ‒ primul microstudiu de filologie moldovenească scris în limba moldovenească, în limba populaţiei majoritare a ţării. Cazul este unic în cultura scrisă est-romanică, chiar europeană, în aceea vreme, cînd lucrările ştiinţifice se plăsmuiau în latină.
Preluînd această originală şi fructuoasă tradiţie, Miron Costin va scrie capitolul Despre limba moldovenească sau rumînească (1677, în limba polonă) ‒ capitol în privinţa căruia cunoscutul filolog M.Gabinskii atrage atenţia: «de notat plasarea glotonimului limba moldovenească pe primul loc» (1983); Dimitrie Cantemir va scrie şi va tipări (în limba latină, 1716) compartimentele De limba moldovenilor, Despre literile moldovenilor.
Comentînd domniile mai multor voievozi pînă la 1594, Gr.Ureche cu o deosebită mîndrie neascunsă descrie evenimentele din perioada 1457 ‒ 1504, faptele vitejeşti, acţiunile de menire culturală ale lui Ştefan cel Mare, fără a estompa anumite trăsături nu chiar plăcute ale eroului său, caracteristici ce le creionează în vestitul portret: «Fost-au acest Ştefan vodă om nu mare la stat…».
Inovatoare prin formă, prin orientarea ideologică şi viziune istorică, «Cronica lui Gr.Ureche marchează o etapă crucială în dezvoltarea istoriografiei feudale moldoveneşti. Cu tot temeiul cronicarul nostru este socotit deschizător de drumuri în cronografia Ţării Moldovei» (E.Russev).
Vasilie Stati, cartea ”Moldova și moldovenii”
va continua
istoria și filologia moldovenească 