Limba moldovenească are tradiţii atît de adînci, că moldovenii pînă în veacul XX au păstrat şi folosesc, mai ales în operele literare, calendarul lor naţional, denumirele populare ale lunilor, înregistrate prima oară de V.Alecsandri şi întrebuinţate în creaţiile scriitorilor şi folcloriştilor moldoveni P.Ispirescu, M.Sadoveanu, V.Alecsandri, de autori din zilele noastre:
gerariu/cărindariu (vremea colindelor, a gerurilor) – ianuarie,
făurar (vremea cînd meşterii fierari pregătesc plugurile) – februarie,
germănăr/mărţişor (vremea germinării celor semănate) – martie,
prier (vremea desfacerii mugurilor) – aprilie,
frunzar (vremea înverzirii, apariţiei frunzelor) – mai,
cireşel, cireşar (vremea cînd încep a se coace cireşele) – iunie,
cuptor (vremea marilor călduri) – iulie,
măsălar (vremea coasei, recoltei de vară) – august,
vinicer (vremea fierberii vinului nou) – septembrie,
brumărel (vremea primelor brume) – octombrie,
promovar (vremea promoroacei) – noiembrie,
andreiu (vremea iernii, de la sf. Andrei) – decembrie.
Vasilie Stati, cartea ”Moldovenii”
va continua
istoria și filologia moldovenească 